O nouă etapă în dezvoltarea industriei de apărare a Turciei a fost anunțată la SAHA 2026 din Istanbul, unde a fost prezentată prima rachetă balistică intercontinentală, Yıldırımhan, de către Centrul de Cercetare și Dezvoltare al Ministerului Apărării Naționale.
Racheta, numită după un sultan otoman, are o rază de acțiune de 6.000 de kilometri și marchează un pas important către autonomia în domeniul armamentului spațial, fiind destinată inițial pentru lansarea sateliților militari pentru NATO.
Citește și: Oglinzi orbitale: compania vrea să trimită 50.000 de sateliți pentru iluminarea Pământului noaptea
Ministrul turc al Apărării, Yasar Guler, a declarat: „O vom folosi în cel mai eficient mod”, adăugând că această tehnologie va servi ca factor de descurajare în contextul tensiunilor regionale și globale, precum conflictul dintre SUA și Iran.
Ce caracteristici are racheta balistică intercontinentală Yıldırımhan?
Racheta are patru motoare și poate atinge viteze de până la Mach 25, echivalent cu 25 de ori viteza sunetului, folosind tetroxid de azot lichid drept combustibil. Testele preliminare sunt planificate pentru Somalia, cel mai devreme la sfârșitul anului 2026.
- Rază de acțiune: 6.000 km
- Viteză maximă: Mach 25
- Număr de motoare: patru
- Combustibil: tetroxid de azot lichid
De ce dezvoltă Turcia un arsenal de rachete balistice?
Turcia a început să producă rachete Tayfun-1, cu o rază de 560 km, și intenționează să testeze Tayfun-4, care poate zbura peste 2.000 km. De asemenea, a dezvoltat racheta Cenk, cu o rază de 3.000 km.
Un sistem de apărare antirachetă, numit „Cupola de oțel”, a fost implementat pentru a contracara amenințările regionale, în special cele provenite din Iran, după interceptarea a patru rachete trase din Iran spre Turcia.
Experții în domeniul apărării, Sitki Engeli și Arda Mevlutoglu, afirmă că aceste dezvoltări sunt motivate de dorința Turciei de a-și asigura autonomie în apărare și de a menține un stoc fiabil de sisteme balistice și de croazieră pentru descurajare.
Președintele Erdogan susține de mult timp eforturile de a construi o industrie de apărare independentă, capabilă să producă avioane, tancuri, drone și rachete, atât pentru uz intern, cât și pentru export.
Astfel, Turcia își consolidează poziția în cursa înarmării regionale și globale, marcând un pas semnificativ în autonomia sa militară și tehnologică.