Zonele umede reprezintă ecosisteme complexe, unde prezența apei influențează în mod decisiv mediul înconjurător și biodiversitatea. Aceste spații, precum lacurile, mlaștinile sau deltele, sunt esențiale pentru menținerea echilibrului natural și pentru susținerea vieții.
Un ecosistem de zonă umedă se caracterizează prin interacțiunea dintre componentele biologice și cele fizico-chimice, fiind definit de prezența apei, fie permanentă, fie sezonieră. Aceste zone pot fi de diferite tipuri, de la mlaștini și turbării, până la estuare și lagune, influențate de factori precum salinitatea și regimul hidrologic.
Citește și: Senatorul Ionel Carp cere lămuriri privind cererea Ucrainei pentru Canalul Sulina
Tipuri și importanța zonelor umede
Domeniul zonelor umede include habitate interioare, costiere și artificiale. Acestea se diferențiază prin poziție, tipul de apă și funcții ecologice. Zonele umede interioare, aflate departe de coastă, cuprind lacuri, râuri și pajiști inundate, în timp ce cele costiere sunt influențate de maree și conțin estuare, mangrove și plaje umede. Zonele artificiale, create de om, precum fermele de pește sau canalele de irigație, pot deveni habitate valoroase pentru biodiversitate.
Pentru a fi considerate zone umede, terenurile trebuie să îndeplinească anumite condiții legate de prezența apei, fie la suprafață, fie în sol, pentru o perioadă semnificativă a anului. Aceste condiții variază în funcție de definițiile internaționale, dar în general, includ inundări temporare sau permanente și prezența apei în stratul superficial al solului.
Conform Delta-tulcea.ro